Scurt istoric
Școala Gimnazială „Mihai Codreanu” Iași își are începuturile în anul 1931, când a fost înființată Școala primară de băieţi „Alexandru Lambrior” cu sediul în clădirea actualului C.S.S. Unirea Iaşi şi casa directorului se afla în sediul actualei Grădiniţe cu Program Normal nr. 4, din strada G. Enescu nr. 15.
În timp, școala a suferit numeroase redenumiri și reorganizări. Astfel, în 1960 s-a numit Şcoala de 4 ani nr.7 Iaşi, cu acelaşi sediu, apoi din 1967 a fost Şcoala cu clasele I-IV nr. 28 Iaşi. Ca urmare a creșterii numărului de copiii din zonă și pentru a răspunde cerințelor educaționale ale perioadei, în 1980 școala își mută sediul în str. Sf. Teodor nr. 1, într-un imobil nou construit, fiind cunoscută sub denumirea de Şcoala primară nr. 28 Iaşi. Școala a fost într-o continuă evoluție, prin înființarea gimnaziului în 1992, când a fost denumită Școala cu clasele I-VIII nr. 28 Iași.
În 1994 a primit denumirea marelui eseist Mihai Codreanu, respectiv Şcoala cu clasele I-VIII nr. 28 „Mihai Codreanu” Iaşi, pentru ca în 2004 să capete personalitate juridică.
În perioada 1992-2000, școala a avut clase cu program sportiv integrat-judo, ramură sportivă în care elevii au excelat la competiții naționale și internaționale.
Din 2012, Școala Gimnazială „Mihai Codreanu” Iași, are ca structură arondată Grădinița cu Program Normal nr. 4, din str. G. Enescu, nr. 15.
Școala Gimnazială „Mihai Codreanu” Iași poartă cu onoare numele celui care a fost marele sonetist Mihai Codreanu.
Mihai Codreanu (1876-1957) a fost un poet, dramaturg, avocat și traducător român, membru corespondent al Academiei Române. A fost considerat drept cel mai prolific sonetist român și părintele sonetului românesc. A urmat cursurile Facultății de Drept din orașul natal, în paralel cu cele ale Facultății de Filozofie și a fost înscris și la Academia de artă dramatică. A fost director la Teatrul Național din Iași (1919-1923), profesor și rector (1933-1939) al Conservatorului de Artă Dramatică din Iași și director la revista „Însemnări ieșene”. Dintre cele mai importante sonete, pot fi amintite: „Diafane” (1901), „Din când în când” (1903), „Statui” (1914), „Cântecul deșertăciunii” (1921), „Turnul din fildeș” (1929), „Statui. Sonete și evadări din sonet” (1939).
Opera sa a fost răsplătită cu numeroase premii și distincții: premiul „Năsturel Herescu” al Academiei Române, Marele Premiu Național de Poezie (1925), Legiunea de onoare a Franței pentru traducerea piesei de teatru Cyrano de Bergerac, a lui Edmond de Rostand. A fost membru corespondent al Academiei Române și Cavaler al Academiei Franceze.
